Conversatii cu mine insami

Ne deschidem … si cautam raspunsuri, in alte culturi, in alte traditii, scriem despre ele, ii privim si analizam pe cei din jur si necontenit suntem convinsi ca suntem pe drumul care trebuie. Dar nu privim in noi.  Pentru ca acceptam adevarul numai dupa ce l-am negat din tot sufletul.
Ne trezim dintr-o data intr-o viata in care am construit experienta, cariera, echilibru si realizam ca defapt trebuia sa facem altceva. Este absurd pentru minte si suflet sa traiesti o asemenea experienta, nu-i asa?
Mai mult iti dai seama ca si cel de linga tine nu are legatura cu ceea ce ai visat, sperat, gandit, iubit?

Poti sa schimbi totul doar pentru ca tu ai evoluat? Accepti iluminarea ca o forma de insingurare si reconstructie a noului drum?
Sunt emotii pe care cei din jurul meu le traiesc, sunt emotii pe care le-am trait si eu… si care dor.  Provocari traite atat de diferit…

Si atunci am realizat cat de multi se resemneaza si cat de putini accepta un alt drum.  Este coplesitor sa constientizezi ceea ce se petrece in jurul tau si sa te resemnezi. Cauti refugii si amani cu orice pret discutia cu tine insuti. De teama de a nu rani pe cei din jur sau mai bine zis pe tine.

Prietenii mei sunt atat de diferiti, dar tocmai de aceea ii iubesc, pentru ca fiecare este special in felul lui. Multi dintre ei sunt dintre cei putini care au ales sa inceapa un alt drum, sa se regaseasca si sa se reinventeze cum spun eu. Altii inca nu au puterea, de teama de a nu ramane singuri. Se complac si sufera in continuare. Accepta si adorm nefericiti sperand la un maine in care poate se va intampla o minune. Caci diferenta de vibratie este din ce in ce mai mare.  Insa din pacate nu se intampla astfel de minuni.

Avem nevoie de confirmare, avem nevoie de timp sau avem nevoie sa exploram acea parte din noi pe care nu o intelegem inca cu adevarat?

Ei bine, intr-o zi vei gasi toate raspunsurile pe care le cauti. Privind din exterior, da, iti trebuie o doza de curaj (uneori esti considerat un pic nebun!), sa intelegi ca drumul de unul singur nu este o povara ci este un drum ca oricare altul.  Nevoia de a fi legat de cineva pentru a nu dormi singur, de a nu minca singur, pentru ca iti pasa de … “ce va spune lumea!?” …..

Este foarte adevarat ca nu este deloc usor sa accepti ca viata ta nu va mai fi la fel, dar ai liberul arbitru! Pentru ca vrei, undeva in adancul fiintei tale echilibrul si ancorarea in viata ta a acelor lucruri care te fac sa te simti implinit. Le vei primi daca le ceri. Le vei primi in momentul in ai decis ca vrei sa te “asculti”.  Pentru ca de obicei raspunsurile noastre se ascund acolo unde nu cautam niciodata. In noi. Pentru ca “in toate momentele vietii noastre exista lucruri care s-ar fi putut întampla, dar pana la urma nu s-au întamplat. Există clipe magice care trec neobservate si brusc mana Universului ne schimba destinul.” (Alchimistul, Paolo Coelho)

Avem nevoie sa invatam sa simtim, sa ascultam, sa privim …. sa transformam?

Vorbeste cu tine

Dumnezeu ne tot vorbeste… nu a incheiat cu noi un legamant al tacerii! Ne vorbeste de pretutindeni!

”Iubirea vine ca un dar al inimii. Nu iubim pe cineva pentru ca ne-a oferit sau a facut ceva pentru noi. Iubirea pura si simpla se daruieste pe sine. Este in natura ei sa fie astfel.

Fiecare cunoaste ce este iubirea, pentru ca fiecare a trait o forma de iubire in inima sa. Insa putini stiu cum sa o dezvolte, cum sa o purifice, cum sa o inalte pana la iubirea divina si sa-i patrunda profunzimile. Pentru ca iubirea este mult mai mult decat ceea ce simtim fata de prieteni, rude si alte persoane de care ne simtim atrasi. Ea ne ofera mereu lectii care ne determina sa putem mai mult, sa ne straduim mai mult.

Implinirea iubirii este data de fericirea provocata de ea. Sa fii intelept in iubire presupune sa gasesti modalitatile adecvate pentru a o impartasi, caci inima este implinita atunci cand se daruieste. Fie ca este vorba de acceptare, intelegere, iertare, ascultare, daruire, rugaciune, mangaiere, bucurie, sustinere, incurajare, toate sunt manifestari ale iubirii si fiecare in parte poate face macar un suflet fericit.” (www.lumeaingerilor.ro)

O saptamana minunata si plina de iubire!

Alegeri

Ce spun Ei:

“Alegerea este o iluzie creata de cei care au putere pentru cei care nu o au. In spatele echilibrului aparent, adevarul este ca “suntem” complet scapati de sub control. … Cauzalitatea. …Nu putem fugi de ea. Suntem sclavii ei. Singura noastra speranta este sa o intelegem. Sa intelegem acel “de ce?” Asta ne separa pe noi de ei! Pe mine de tine. Aceasta este adevarata sursa a puterii. Fara ea, nu ai nimic. Cauza si efect! Ceea ce s-a intamplat nu se poate intampla din nou !”

Ce spunem noi:

“Nimeni nu vede dincolo de o alegere pe care nu o intelege. Eu le am pe ale Mele, Tu pe ale Tale!

Cunoaste-te pe Tine Insuti!

Nu vedem dincolo de alegerile noastre, dar uneori nu vezi dincolo de nici o alegere. Fiecare trebuie sa aiba un scop. Al tau care e????

Cauti cumva un raspuns? Raspunsul e intr-un singur loc. In Tine!

Si daca nu poti afla raspunsul inseamna ca nici unul din noi nu va mai putea vedea dincolo de ziua de azi!

Ce inseamna asta?  Tot ce are un inceput are si un sfarsit.

…. Nu se va opri pana nu va ramane nimic.  Rezultatul ecuatiei cauta sa se echilibreze. Nu il poti opri. Intr-un fel sau altul razboiul se va sfarsi.

E nevoie doar de timp.”

Ce spun ei:

“De ce? Macar stii pentru ce lupti? Pentru Pace? Pentru Dragoste? Iluzii ale perceptiei. Constructii temporare ale unui intelect uman fragil, fara insemnatate, fara scop. Toate la fel de artificiale ca Matrix… desi numai o minte umana poate inventa ceva atat de insipid ca dragostea. E inutil ! De ce lupti ???”

PENTRU CA EU ASTA ALEG!!!!!!!!!!!

Si Oracolul a fost intrebat …“Ai stiut dintotdeuna?. Nu! Dar am crezut!”

Aceste mesaje le-am cules dintre randurile Trilogiei Matrix pe care am revazut-o astazi…

Ce spun eu?

Ca suntem Unul. Nu suntem separati sun nici o forma. Si conteaza enorm ce face fiecare din Noi.

Raspunsurile nu vi le dau eu.  Sunt poate doar niste porti care se deschid sau poate nu…

Raspunsurile voi vi le dati,  pentru ca sunt in Voi, pentru ca Alegerea Tu o faci…!

Eu, ….voi continua sa ma exprim liber, pentru ca va iubesc, pentru ca ma simt vie, pentru ca vad dincolo de cuvinte, pentru ca EU ASA AM ALES!

Namaste!

Momente din viata

Dragul meu cititor, astazi m-am gandit sa iti scriu pur si simplu cateva randuri…

Inspirata fiind de aceste zile incarcate de atata vibratie joasa…

Am trecut si eu ca si tine prin anumite momente, in care am simtit ca nu fac parte din filmul vietii mele, ca doar privesc ce se intampla, inerta. Este acel moment in care timpul sta. Cand nimic nu este ceea ce vrei, cand vrei sa devii ceva dar nu poti, cand ai tot dar defapt nu ai nimic, cand lacrimile iti curg pe obraz si nu poti schimba nimic, pentru ca acel nimic chiar se intampla. Cand singurul lucru pe care il poti face este sa accepti prezentul asa cum este. Si am invatat ca in astfel de momente sa spun ”Doamne Faca-se Voia Ta!”

Unul din maestrii mei imi spunea : Nu trai nici in trecut, nici in viitor, ci traieste in prezent sau clipa care tocmai a trecut nu se mai intoarce niciodata!… Si la ce as vrea sa traiesc clipa prezenta daca ea este plina de acel nimic?

Pentru ca de la acel nimic porneste viitorul. Nimic din tot ce vei vrea sa incepi nu poate fi inceput, nimic din ce vrei sa repari nu poate fi reparat, pentru ca toate incep de la tine. Incepe cu tine si vei incepe sa traiesti! Din interior spre exterior si nu invers!

Trecutul este o parte din tine, care iti apartine cu toate lucrurile bune sau rele care ti s-au intamplat. Nu poti sa negi timpul care s-a scurs si nici rezultatul faptelor tale. Esti singurul in masura sa se judece sau nu pe sine. Sunt etape din trecut pe care ai vrea sa le stergi. Si nu ma refer la cele de care te rusinezi ci la cele in care te-au durut, acolo unde te-ai simtit la pamant. La acele momente in care ai simtit ca ramii fara aer, cand ti-ai simtit inima cum ti se fringe si un val de caldura iti umple corpul, ca esti viu si totusi te simti de parca ai murit.

Si au tot fost astfel de momente iar in final ai decis ca nu vrei sa retraiesti o drama continua si le-ai ascuns undeva in strafundul tau crezand ca nu vor mai iesi niciodata la suprafata sau ca totul va ramine undeva in timp ca o afacere de incheiat intre tine si Dumnezeu. Hmm! Esti sigur ca nu rabufnesc?

Pentru a putea trai Prezentul va trebui sa te ierti si sa fii tu asa cum esti!  Nu ai voie in fata sufletului tau sa te simti un invins si sa traiesti cu vina in suflet. Ar insemna ca ai murit deja si esti doar o proiectie a ceea ce ai fost candva. Iarta-te! Iarta-i si pe cei care te-au adus in starea in care esti! Ai sansa de a te elibera.  De ce? Sau de cine?

Te vei elibera de incarcatura negativa a faptelor tale de care nu esti multumit, de toate secretele cele mai ascunse, de durere, de esec, de cei ce te-au ranit, de tot.

Si ce se va intampla? Vei simti cum fiecare inpiratie iti umple corpul de lumina si energie si fiecare expiratie elibereaza greutatea amintirilor tale. Vei elibera plinul de trecut si vei face loc prezentului.Vei face loc pentru un nou inceput in care sa poti ordona lucrurile si viata ta. Vei primi cheia succesului tau personal pentru ca va ramane in tine esenta lucrurilor.

Cum? O faci privindu-te in tine aducand in constient momentele. Fii convins ca vei stii ce sa faci cu ele. Vei trai nostalgia, durerea, lacrimile, vei vedea culorile, ploaia, oamenii, vei simti caldura, atingerea, frigul, toamna, vei auzi numele tau. Spune cu voce tare numele tau si simte-ti sufletul!

Vei deveni constient de ceea ce inseamna iubire, bucurie, fericire si de toate minunile pe care le vrei in viata ta.  Poti sa faci si o lista cu ce iti doresti. Fa-o chiar acum! Vei incepe sa devii tu! Iar ceea ce este cel mai important sa intelegi este ca nimeni nu este vinovat.  Toate cate au fost… au fost doar alegeri, au fost o conjunctura din care ai facut parte,  toate au fost cu un scop in viata ta, pentru a te pregati sa devii cine esti azi, tu insati!

iar eu te imbratisez asa cum esti, cu dragoste,

SH

Crezi in semne?

Eu  cred ca intre mine si ingerii mei exista o comunicare speciala si ca primesc cumva semne de la ei…

Ca uneori sunt atat de oarba incat prefera sa comunice cu mine prin vis. Ca uneori sunt atat de surda incat imi trimit mesaje prin cei ce vorbesc in jurul meu. Ca uneori primesc daruri de la ei… si atat de multa iubire!!!!

Ca uneori uit sa le multumesc si sa le cer ajutorul iar ei abia asteapta sa faca asta!

Voi ce credeti despre asta?

Iata ce spune Carmen Hara:

”Adesea e nevoie doar să ceri călăuzire şi apoi să aştepţi apariţia semnelor. Uneori, când ne concentrăm prea tare asupra unei probleme sau încercăm cu orice preţ să o scoatem la capăt, nu vom găsi răspunsul. Puneti-i spiritului o întrebare clară şi apoi lăsati-l în pace şi aşteptaţi mesajul.

V-ati trezit vreodată în toiul nopţii cu un “Evrika” – un brusc răspuns la o problemă pe care o aveaţi? Sau mergând pe stradă cu treburi zilnice, răspunsul vine pur şi simplu în minte. E un mesaj. Deseori, când vă goliţi mintea, când emoţiile şi egoul vostru sunt calme, sunteţi mai deschişi să auziţi ceea ce aveţi nevoie să auziţi. Cu toţii am auzit expresii de genul: “Nu există coincidente”, dar ce înseamnă cu adevărat? Ceea ce credeţi că e o coincidentă poate fi un mesaj. Acordati-i atenţie şi între-bati-vă: “Care este mesajul? Ce încearcă această coincidentă să îmi spună?”. La fel este în cazul în care apar gânduri spontane de nicăieri. Uneori un anume gând apare în mintea ta şi face lumină într-o situaţie sau poate fi o voce mică spunându-ţi că ceea ce ai de gând să faci nu e bine.

O altă cale puternică pe care pot veni mesajele este calea viselor. Adesea ne uităm visele când ne trezim si, mai târziu, în timpul zilei, visul vine în conştient Fiţi atenţi, căci asta înseamnă că mesajul a venit la voi pentru a doua oară, o dată în visul vostru subconştient şi încă o dată în lumea voastră conştientă. Alteori mesajul din vis este atât de puternic încât ne împărtăşeşte mesaje prin simboluri sau figuri, ori situaţii simbolice. Ţineţi un carneţel la capul patului şi notati-vă visele şi reveniţi apoi la ele încercând să interpretaţi mesajele lor. Visele pot exprima anxietăţi şi frici sau pot să vă dezvăluie cele mai adânci speranţe ale voastre, ori o învăţătură pe care nu aţi acceptat-o în stare de trezie. Uneori, un ghid spiritual apare în visul vostru spunându-vă ceva direct. Acesta este poate cel mai puternic mod de a transmite un mesaj în vis.”

Voi comunicati cu ingerii vostrii? Credeti in ei? Ati avut astfel de semne care sa va confirme ca ”ceva” mai presus de voi a intervenit in viata voastra?

Bagata in seama!

Premiul l-am primit de la Radu! care m-a luat prin surprindere! (esti un zuz Radule!)

Regulamentul spune:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blog-ul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care ne explica ce este cu premiul;
4. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blog-ul lui.

Prietenii mei prieteni bloggeri speciali sunt:

1. Echipa FYMaaa pentru ca ei au initiat Iesirea din Matrix!

2. Dani pentru ca il iubesc si pentru ca Adevarul l-a eliberat!

3. Gabriel Vasilescu pentru ca se afla Dincolo de limite!

4. Radu Ungureanu pentru  Evolutie!

5. Solaris pentru Drumurile catre Tine!

Dincolo de hotarele mele

Făcând lumină în mine
Se-ntunecă în jur,
Când se apropie zorii,
La mine se-nserează
Nu pot vedea şi-n afară
Şi-nlăuntru în acelaşi timp.
Fructele, florile, fiarele
Le pot inventa numai când nu le găsesc.
Nimic din ce ascund nu trăieşte
Dincolo de hotarele mele.
Niciodată, niciodată nu se va sparge
Echilibrul perfect
Care doarme-ntre lume
Şi sufletul meu?
Numai pentru că nu există-n afară
Îl văd în mine-atât de limpede pe Dumnezeu?

Ana Blandiana – Făcând lumină în mine

100, scriind inimii din inima…

Astazi este postarea cu numarul 100…

Astazi mi-au fost daruite cuvinte, ce vin direct din inima.

Ce poate fi mai frumos decat sa scrii  inimii direct din inima?

Caci aceasta inima va spune….:

“Am învăţat. Am învăţat, trăind într-un timp concentrat cu care nu m-a  obişnuit nimeni, că nu contează dacă pierzi sau câştigi câtă vreme îţi  continui Drumul.

Că nu trebuie să devii, ci să fii. Că atunci când faci  ceva – terapie sau o tocană, trebuie chiar să fii…terapia sau tocana.  Că dacă te laşi deschis Lumii, ea vine spre tine. Că până şi Umbra  Ego-ului cunoaşte multe. Am învăţat încă odată că Părintele Arsenie Boca  ştia ce spune când zicea „Cuvintele sunt vii şi au putere“.

Că sunt  diferită de aceea care credeam că sunt şi că două zile pot schimba  enorm de multe lucruri, ba chiar o fac uneori în felul miraculos şi  impecabil care caracterizează ( pentru cei ce ştiu s-o recunoască )  Intervenţia Divină.

Am învăţat că, deşi ceea ce povestesc e adevărat, unii n-ar vedea aici decât un set de lucruri răsştiute, asta  doar dacă n-ar vrea să privească Dincolo, dar am învăţat şi că şansa  acestui Dincolo nu e dată-n zadar, nici irosită la-ntâmplare.

Am învăţat  că minunile le apar întotdeauna altora doar pentru că ne încăpăţânăm să  credem că nouă nu ni se întâmplă niciodată şi că soarta noastră se  hotărăşte mereu în odaia de-alături. Am învăţat că –  vorba unui  scriitor pe care-l iubesc –  după ce aflăm toate răspunsurile, Cineva ne  schimbă întrebările. Şi că e firesc să fie aşa. Iar apoi a mai trebuit să  inţeleg că Totul Contează şi că toate lucrurile sunt sacre, dar  aproape niciunul nu trebuie să fie solemn.  Locuri comune? desigur.  Dar şi răsăritul soarelui e-o banalitate fără de care n-am putea trăi.  Orgoliul meu intelectual se revoltă împotriva textului de mai sus.

De obicei scriu chestii mai deştepte, mai originale, mai… Acum însă s-au deschis  porţile sufletului. Accept cu umilinţă că toată raţiunea mea bine articulată,  educată în ani, n-are nici un rost câtă vreme nu mă învaţă şi ea ceea  ce tocmai…am învăţat. Şi-apoi mai ştiu că nimic din toate acestea nu  sunt noi pentru mine, că toate au fost Acolo de la început,  doar că eu nu eram acolo să observ. Sunt recunoscătoare  lui Dumnezeu. Recunoscătoare pentru tot, căci Totul m-a făcut să învăţ.”

Exista sau nu exista liber arbitru?

“Caci Dumnezeu l-a facut pe om liber de la bun inceput, astfel ca el era stapan pe puterea sa la fel ca pe sufletul sau, liber sa-L urmeze pe Dumnezeu, fara sa fie constrans de El. Caci la Dumnezeu nu exista constrangere, ci doar o vointa buna. El da sfat bun tuturor… Nu numai in lucrarile noastre, ci chiar si in credinta, libertatea de alegere a omului sub propriul sau control este pastrata de Domnul care spune: Sa fie dupa credinta ta”.
Irineu, episcop de Lyons

Si totusi exista sau nu exista liber arbitru?

Iata ce scrie Sacha David …

“Nu exista de fapt liber arbitru. Mai devreme sau mai tarziu, viata te aduce pe cararea pe care ti-ai ales-o, cu voia lui Dumnezeu, atunci cand ai venit in acest trup. Da, poti fugi si te poti pacali toata viata ca faci ceea ce trebuie. Dar nu te mai intreba de ce esti nefericit, bolnav si neimplinit. De ce simti un gol.

Raspunsul e unul singur: cand esti nefericit, bolnav si neimplinit, inseamna ca nu te afli pe cararea ta. Pe drumul tau de la Dumnezeu. Cu cat mai repede intelegi asta si faci alegerea corecta, cu atat te scutesti singur de mai multa suferinta. Nu exista cu adevarat liber arbitru, exista un singur adevar si acela este Dumnezeu. Iar cand nu esti in adevarul lui Dumnezeu, in Sinele tau autentic, esti in Ego si in sinele tau fals si atunci te doare. Si te va durea pana te vei trezi”.

Cuvintele astea au venit simplu si fara pic de emfaza, din cel mai curat Sine al omului cu ochi albastri care statea de vorba cu mine. Are 60 si ceva de ani, este olandez si ne invata despre Ego si Sine autentic la un seminar de o zi. Il ascult si pe dinauntrul meu simt cum totul se aseaza, se linisteste. Il ascult si ma aud pe mine vorbind cu mine, in momentele mele in care inteleg totul. Il ascult si mi se intinde zambetul pe fata si toata incordarea si intrebarile dispar.

Intotdeauna m-am intrebat ce este smerenia. Lepadarea de sine, aceea despre care se spune ca este cheia aflarii lui Dumnezeu. Si m-am revoltat adesea, in anii maximei mele arogante, cand aflam ca Dumnezeu se gaseste in smerenie si in modestie, in tacere, in iertare, in marturisirea si recunoasterea tuturor celor ce le-am gresit si le gresim in fiecare zi. Ma revoltam si spuneam ca eu stiu deja totul. Ca eu am o relatie speciala cu Dumnezeu si ca Dumnezeu nu vrea sa ma vada cu capul plecat, ci cu el sus si mandru si cu barbia in vant.

Si Dumnezeu imi scoate in fata, in fiecare zi, oglinzi. Oamenii care imi intra in viata. Ii privesc, il analizez, ii judec. Si ma intreb de ce intalnesc mereu oameni aroganti. Oameni agresivi. Oameni mandri. Oameni nervosi. Oameni condusi de orgoliu si oameni care scot din mine reactii violente. De ce acest tipar de oameni?

Si am inteles, in sfarsit, privindu-ma pe mine in oglinda fiecarui om, ca asa sunt si eu. Ca inca sunt mandra, aroganta, agresiva, nervoasa. Ca inca am mult de lucru.

Si am inteles, in sfarsit, Smerenia. Lepadarea de sine inseamna renuntarea la ego. Renuntarea la EU VREAU si VREAU ASTA ACUM. Renuntarea la batutul cu pumnul in piept, la judecarea altora si la neacceptarea oamenilor decat daca ei sunt asa cum vreau eu sa fie. Renuntarea la a crede ca eu stiu mai bine.

Dupa Acceptare, vine Smerenia. Sau Smerenia vine inainte? Sau ele merg, tot timpul, mana in mana? Nu stiu. Stiu doar ca de cand am invatat Acceptarea si de cand invat Smerenia, tot Universul lucreaza impreuna cu mine. Credeti ca exista Fericire mai mare?”

Voi ce credeti? Eu ….cred in armonia universului, in ceea ce grecii numeau ”fatum” iar noi il numim destin…

Din tainele inimii

„Când Iubirea vă face semn, urmaţi‑i îndemnul,

Chiar dacă drumurile‑i sunt grele şi prăpăstioase,

Şi când aripile‑i vă cuprind, supuneţi‑vă ei,

Chiar dacă sabia ascunsă‑n penaju‑i v‑ar putea răni,

Iar dacă vocea‑i vă vorbeşte, daţi‑i crezare,

Chiar dacă vocea‑i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.

Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându‑vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,

Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.

Vă treieră pentru a vă descoji.

Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

Vă macină până la înălbirea făinii.

Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,

Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.

Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,

Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,

Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.

Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,

Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.

Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”,

Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.

Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.

Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:

Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapte‑şi cântă,

Să cunoşti durerea prea marii duioşii,

Să fii rănit de înţelegerea Iubirii,

Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându‑te,

Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de Iubire,

Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul Iubirii,

Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,

Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”

Arta de a scrie despre viata. Cunoasterea dincolo de cuvinte. Emotia fiecarei litere adusa pana in pragul cunoasterii de sine..

Sunt putine cuvinte cu care pot descrie poemul  “ Profetul”  de Kahil Gibran. Daca nu l-ai citit inca ….